Fumatul

Eheee, aici e de noi..
Fumatul dauneaza, asta-i clar. Nu exista un fumator sa nu recunoasca treaba asta. Si nu vorbesc aici de Calu (el nu e fumator, el o arde aiurea).
Vorbesc de noi cei cu pachete cumparate zilnic de nevoie. Noi cei care am cazut prada nicotinei. Noi cei care daca ramanem fara tigari, simtim una din cele mai crunte dureri. Nu ne gasim locul iar starea de bine e de mult uitata. Singurul lucru la care ne gandim e o tigara si atat, restul poate sa astepte.
Cred ca si “Inima Albastra” sau “Calul care fuge”, “Raul Purpuriu”, “Copilul cu Mucu”.. (toti apasii cunoscuti si necunoscuti noua..) dupa ce sau rupt cativa zeci de ani buni cu pipa pacii, li sa luat de atata fumat si au inceput pe rand sa se lase. Cu siguranta s-au lasat cativa dintre ei, noi nu-i stim. Dar sunt sigur ca au fost unii dintre ei care si-au bagat direct pula in ea pipa.
Daca au reusit? Io cred ca da! Aveau coaie!
Ideea e ca imi sta in gand tot mai serios sa ma las. De fumat.
Astia ai mei or sa rada la cele scrise, pentru ca ar fi prima mea “mare lasare serioasa de fumat” dar sunt hotarat si mi se rupe de ei (sorry).
Azi, maine…zilele astea.

Astept sa va alaturati semi-campaniei mele.

“Am coaie! Ma las de tutun!”

PS. Fara gluma, in seara asta am fumat ultima tigara , sau nu?